Mi-ar placea teribil sa fiu ca ea. cu zambetul ala, cu inocenta diabolica. cu atitudinea aia de invidiat, cu rautatea ei, cu prostia si senzualitatea ei. poate asa as reusi sa il stranesc, sa il fac sa vrea, sa poata, sa doreasca. sa ma doreasca. sa fie altfel, dar sa fie la fel. sa fie o explozie de dorinta si iubire si.. dar aici mai au loc increderea, caldura degajata prin fiecare por si zambetul din ochi? [...] ai crede ca e simplu, tu , care esti dincolo de lentilele albastre. insa nu e. mi-ar placea un inceput continuu, fara vreo clipa de ragaz. il vreau, dar ma las pe mine in urma.

random

"inchide ochii si imagineaza-ti cel mai frumos loc din lume!"
-pamantul este rotund, doar noi avem capul patrat uneori
-ceata este adanca sau deasa?!
fii verde!
- comme ci, comme ca, cu sedila :)
blue as the name of your smile, with that spine-chilling aura of happiness
daca albul este non culoare, inocenta este non existenta?
...be bee beach boy blue baby boots...

dor

doar noapte in jurul ei si zgomotul valurilor care se sparg de tarm. rade, inauntrul ei rade ca un copil mic. de nerabdare isi incruciseaza degetele de la picioare si respira ritmic, nu care cumva zgomotul produs de vreo inspirare mai puternica sa astupe muzica valurilor. ce pacat ca nu are fereastra la cort, ca e fermoarul inchis pana sus.. s-ar duce sa inoate goala sub lumina atator stele, dar parca ii e teama sa nu il trezeasca. ii e drag, dar atat de nesuferit. cum poate sa nu stie ca inima sta sa ii explodeze, ca e atat de aproape de mare si nu poate dormi de emotie? a ajuns in sfarsit, chiar daca pentru cateva ore. si il are pe el la mai putin de un brat departare, in cortul acela micut de doua persoane. val dupa val, dupa val..si un altul. o miscare ritmica, care se adanceste in noapte. si cat de mare e marea asta..

In sfarsit lumina. soarele isi arunca razele pe cort si se aud oameni in jur. pesemne ca e trecut de 8. a ratat rasaritul, fir-ar sa fie. cred ca cel mai bine a dormit in jumatatea aia de ora, cat mingea galbuie s-a urcat pe cer si a inceput sa le zambeasca. sa deschida fermoarul? sa mai astepte putin, daca sunt prea multi oameni langa ei? se ridica pe genunchi si asculta cu teama. gata, acum poate sa iasa, sa vada minunea, sa stie ca este langa mare, intr-o dimineata de august. zambeste necontenit in timp ce isi asaza cu grija sutienul de la costum (pudica din cale-afara, pe o plaja de nudisti). isi pune mana la ochi sa opreasca lumina si iese de sub panza aia impermeabila. se simte rusinata, departe de orice chip cunoscut, caci pe el l-a lasat dormind si gol. uf, si cate emotii pentru intalnirea cu marea. paseste pe mal, se decide sa intre in apa si..gata! simte fiecare piatra sub talpi, dar apoi se arunca si se lasa atinsa de miile de particule de apa. cat de dor mi-a fost..

alt titlu

imi rod unghiile ca semn de neliniste, dar le rod in gol. niciodata nu mi-a placut sa le musc de-a binelea, pentru ca apoi raman marginile alea ascutite care zgarie. am ales varianta usoara, dar am personalizat-o puternic. am croit drumuri noi, am ocolit alei incercate de altii, m-am ferit de gropi, dar le-am gasit pe cele mai adanci, puse acolo de mintea mea alunecoasa. ce lucru pervers, aceeasi persoana, alte ganduri la fiecare..20 de secunde?! poate chiar si mai putin uneori. pervers nu in sensul din dictionar al cuvantului, pervers insemnand ascuns, rautacios si curios in acelasi timp. pervers insemnand exact asa cum te vad eu uneori. testezi, zambesti, propui si abandonezi. ce poate fi mai pervers de atat? si m-ai prins in jocul tau. cred ca de asta facem 6 luni peste exact 2 zile. oare stii ?

feel like the sun

si sa iubesti cumpatat. ah, iar gandesc tampenii. azi am scapat de examene, cele doua mari examene ale vietii mele, la psihologie. si? am un ghem in stomac, imi vine sa respir. vreau sa plec la mare. atat vreau. maine aflu rezultatele la UB. nu stiu ce sa zic sau cred..emotii vor fi. m-am saturat de tine si de mine. de noi. vreau piese vama veche. se poate! ai grija ce iti doresti, fetito! nu stiu ce sa fac, ma simt ca un copil care si-a rupt singura jucarie. culoarea ii era nesuferita, si scartaia ingrozitor, dar era jucaria lui draga. iar acum s-a trezit fara. are roti, si volan, si usi..dar nu stie sa le compuna in masinuta aia mica si ruginita. ah, nu stiu.

iar cuvinte

cand ziua zambesti, iar noaptea te gaseste cu fata schimonosita de atata plans
cand asculti la nesfarsit aceleasi doua melodii, alor caror versuri le-ai invatat pe dinafara..
cand nu mai poti si ai vrea sa intelegi..
..dar stii ca esti incapabil de intelegere.
nu plangi pentru ceva, plangi pt propria-ti neputinta de a schimba ceva
asa ca incepi cu tine, promitand ca nu vei mai plange
te crezi?.. eu Nu.
pentru ca te cunosc mai bine decat oricine. pentru ca Eu sunt Tu.

Cuvinte

love turns to hate and hate to love
ce mai e acolo? aici? ii simti ochii goi si te intrebi unde e ea, de ce a plecat tocmai acum. ceva a pus-o pe fuga, dar ce? si decat sa o vezi asa, nu e mai bine ca a plecat?
- nu are cum sa iti raspunda acum, este putin ocupata sa gaseasca nimicul
-nimicul? dar de ce ar cauta cineva nimicul?
-pai, daca gasesti totul, ce iti mai lipseste?
-da, asa e. uite, pana acum nu m-am gandit la asta..
-sunt convinsa ca nu te-ai gandit la multe, dar ce sens are sa stii asta acum? poftim, asta e alt motiv
-motiv?!..(..)
-da, atunci cand oamenii iau decizii, le iau pentru un motiv. sau mai multe, doar nu ai vrea sa se plictiseasca saracul
-saracul? despre ce tot vorbesti?!
-cum despre ce? despre motiv. oh, copile, mai ai atatea de invatat. in primul rand, trebuie sa inveti sa ma iubesti.
-parca erai timida, ce s-a intamplat cu asta? vrei sa te iubesc? pana acum nu ai invatat ca nu exista iubire?! cat esti de naiva, iubita mea!
-pai parca.. dar spuneai ca.. atunci de unde "iubita"?
-nici asta nu ai invatat? Cuvinte, ne hranim cu cuvinte. Te iubesc, dar sunt alte cuvinte. ..credula..

iarna

i'm only fooling myself..

zambeste..

e roz afara:)

crize de toamna(1)

Numar firele de praf care se vad atunci cand imi bate soarele in camera. si sunt atat de multe incat, instinctiv, imi acopar gura si nasul si ies din incapere. Sau doar trag jaluzelele. Uite asa ele dispar si ma cred din nou in siguranta, in micul meu Univers. Cum poate Universul sa fie mic? Cum poate marea sa ma calmeze si sa ma darame, asa cum nimeni nu o face? Mi-e dor de mare, atat de dor incat simt cum ma doare. M-am saturat de oameni. M-am saturat de mine, iar eu 'sunt' doar prin ceilalti. Asa cum exist prin mare. Asa cum fiecare por urla, fiecare neuron cauta o cale de scapare, iar mainile imi tremura necontenit. Toata fiinta mea tanjeste dupa mare, dupa imensitatea, paradoxul si linistea ei obositoare. Simt ca am adunat in mine "existenta sutelor de ani", ma simt grea, ironica, ascunsa si atat de previzibila. Obosita, nervoasa, plictisita. As vrea sa ma inec in mare, sa simt valurile si sa aud urletul apei. Sa incerc sa respir si sa nu pot, sa simt o greutate uriasa care imi apasa sternul, sa ma ambitionez si sa pot. Sau sa renunt si sa pipai linistea, Marea

"Mergi cu mine?", si il apuca de mana,crezand ca va zice "da". "Nu. Nu mai am cum sa te ajut. A fost alegerea ta,mai stii? De acum m-ai pierdut si pe mine." Si a plecat fara niciun alt cuvant, fara sa se uite inapoi. Ea a stat in loc. Astepta,crezand ca dupa 10 pasi se va razgandi, se va intoarce la ea si o va saruta. Aproape ii venea sa rada, doar asa facea de fiecare data. Si a asteptat, pana cand conturul i s-a pierdut printre masini si oameni cu umbrele. Atunci si-a dat seama ca e singura in ploaie. Intr-adevar singura, fara urma de prieteni si fara el. Dar cam atat cu constiinta de sine, niciodata nu si-a dus ideile pana la capat si nici asta nu avea sa iasa intreaga din capsorul ei frumos. S-a uitat la cer si a inceput sa fredoneze melodia aia ridicola pe care o auzise in taxi, ceva cu primavara. "Dar nimeni nu stie ca a venit toamna? Cum sa difuzeze asa ceva, de parca totul ar fi un zambet si soare?! Sunt atatia nefericiti, ca mine.." Se indreapta spre primul Pub pe care il vede si intra cu nepasare, de parca nu aici si-ar fi petrecut ultimele saptamani, dand peste cap sticle intregi de vodka, plangandu-se de amarul vietii. Era alcoolica si de-asta el o parasise. "Ce tampit, si mai si zicea ca lupta sa ma salveze. Unde e acum? Sta linistit si asteapta masina, fara sa se gandeasca ca m-am udat toata si tremur de frig. Eh, dar cine are nevoie de el?". Primul pahar, al doilea.. "Domnisoara!", o striga barmanul disperat, "veniti acum! Cred ca este sotul dumneavoastra.". Se ridica de pe scaun si se indreapta spre usa localului. Nu intelege ce e cu atata lume pe strada-inghesuiala si o masina de politie. Isi face loc prin multime si ajunge langa trotuar, unde vede un cearceaf alb plin de noroi si sange. Deja stie ce s-a intamplat.
"Domnisoara, il cunoasteti?"
"L-am cunoscut, trebuia sa fie salvarea mea. Si era singurul.."

Time for love(1)

Il caut cu privirea in fiecare colt de strada, pe fiecare umbra, in fiece adiere care imi aduce la nari parfumul lui. Si vine toamna, prima petrecuta departe de el si cu sufletul gol. Dar nu am de gand sa plang, sa regret. Am deschis larg fereastra. Aceasta e povestea mea..
"Primavara. Primele raze ale soarelui se miscau delicat pe trupul ei tanar, plin de viata. Statea tolanita pe o banca, cu fusta leganandu-se usor in bataia vantului. Parul castaniu care ii cadea lejer pe umeri disturba armonia locului, si toate nuantele acelea de verde fraged pareau sa o invidieze si dezaprobe, in acelasi timp. Era a doua oara in ultimele cateva zile cand trecea prin acelasi parc, asteptand ca ceva sau poate cineva sa o trezeasca. Nu se simtea singura sau coplesita, doar prinsa in amorteala lumii.." Ar trebui sa continui povestea, dar nu pot. Imi lipsesti tu, tu ca parte din mine, tu ca eu..Stii care era partea cea mai frumoasa din relatia noastra? Noi,iubite.. Promit o continuare.

negru

Negru, negru apasator pretutindeni. Copaci negri, case negre..flori negre..cerul intunecat cum nu a mai fost vreodata. Pasii ei lasa urme-cum altfel decat negre..se plimba fara scop,cu multe ganduri insa,si cu o iluzie..doar o iluzie. Ce i s-a intamplat,nu stie. Sau poate nu cauta sa afle..e doar o alta fiinta,in acelasi univers negru. Isi aminteste de copilarie,de soarele acela orbitor,de parfumul dulce de vanilie al mamei,se gandeste la fluturi,la prietenii buni pe care ii avea. Se gandeste la Craciun, la ultimul brad impodobit, la cadouri si la zapada. Se gandeste la el..cu tristete. Cum a ajuns aici..cum a ajuns o umbra? Ar vrea sa iasa din nepasarea dureroasa ce a cuprins'o..acum isi doreste sa simta,sa iubeasca...a uitat de gandurile sinucigase si de melancolia in care a trait. Dar..ce poate face? Au trecut luni,poate chiar ani..de ce si'a amintit asta acum?...De vina..adierea nebuna a vantului,aceeasi pe care a simtit'o atunci..cand s'a aruncat in gol de la etajul 10. Senzatia stranie de eliberare, pe care o regreta insa nespus..E doar 'o alta' umbra,la fel de neagra ca proprii ochi.

o idee

O tacere brusca..linistea apasatoare ce nu credea ca se va lasa intre ei vreodata..sta pe banca. Seara tocmai ce si'a facut simtita prezenta..parea ca ii este frig..si in oricare alta zi el s'ar fi apropiat si ar fi strans'o in brate..dar acum nu.. Sta undeva in fata ei..si asteapta. Pare a se uita dincolo de orice..dincolo de ochii si sufletul ei.. Pare..departe si strain. Iarna era anotimpul lor preferat,acum sunt doi oameni in acelasi colt alb. Privirea lui a ramas rece.Ea..doar exista..