Mi-ar placea teribil sa fiu ca ea. cu zambetul ala, cu inocenta diabolica. cu atitudinea aia de invidiat, cu rautatea ei, cu prostia si senzualitatea ei. poate asa as reusi sa il stranesc, sa il fac sa vrea, sa poata, sa doreasca. sa ma doreasca. sa fie altfel, dar sa fie la fel. sa fie o explozie de dorinta si iubire si.. dar aici mai au loc increderea, caldura degajata prin fiecare por si zambetul din ochi? [...] ai crede ca e simplu, tu , care esti dincolo de lentilele albastre. insa nu e. mi-ar placea un inceput continuu, fara vreo clipa de ragaz. il vreau, dar ma las pe mine in urma.