negru

Negru, negru apasator pretutindeni. Copaci negri, case negre..flori negre..cerul intunecat cum nu a mai fost vreodata. Pasii ei lasa urme-cum altfel decat negre..se plimba fara scop,cu multe ganduri insa,si cu o iluzie..doar o iluzie. Ce i s-a intamplat,nu stie. Sau poate nu cauta sa afle..e doar o alta fiinta,in acelasi univers negru. Isi aminteste de copilarie,de soarele acela orbitor,de parfumul dulce de vanilie al mamei,se gandeste la fluturi,la prietenii buni pe care ii avea. Se gandeste la Craciun, la ultimul brad impodobit, la cadouri si la zapada. Se gandeste la el..cu tristete. Cum a ajuns aici..cum a ajuns o umbra? Ar vrea sa iasa din nepasarea dureroasa ce a cuprins'o..acum isi doreste sa simta,sa iubeasca...a uitat de gandurile sinucigase si de melancolia in care a trait. Dar..ce poate face? Au trecut luni,poate chiar ani..de ce si'a amintit asta acum?...De vina..adierea nebuna a vantului,aceeasi pe care a simtit'o atunci..cand s'a aruncat in gol de la etajul 10. Senzatia stranie de eliberare, pe care o regreta insa nespus..E doar 'o alta' umbra,la fel de neagra ca proprii ochi.