dor

doar noapte in jurul ei si zgomotul valurilor care se sparg de tarm. rade, inauntrul ei rade ca un copil mic. de nerabdare isi incruciseaza degetele de la picioare si respira ritmic, nu care cumva zgomotul produs de vreo inspirare mai puternica sa astupe muzica valurilor. ce pacat ca nu are fereastra la cort, ca e fermoarul inchis pana sus.. s-ar duce sa inoate goala sub lumina atator stele, dar parca ii e teama sa nu il trezeasca. ii e drag, dar atat de nesuferit. cum poate sa nu stie ca inima sta sa ii explodeze, ca e atat de aproape de mare si nu poate dormi de emotie? a ajuns in sfarsit, chiar daca pentru cateva ore. si il are pe el la mai putin de un brat departare, in cortul acela micut de doua persoane. val dupa val, dupa val..si un altul. o miscare ritmica, care se adanceste in noapte. si cat de mare e marea asta..

In sfarsit lumina. soarele isi arunca razele pe cort si se aud oameni in jur. pesemne ca e trecut de 8. a ratat rasaritul, fir-ar sa fie. cred ca cel mai bine a dormit in jumatatea aia de ora, cat mingea galbuie s-a urcat pe cer si a inceput sa le zambeasca. sa deschida fermoarul? sa mai astepte putin, daca sunt prea multi oameni langa ei? se ridica pe genunchi si asculta cu teama. gata, acum poate sa iasa, sa vada minunea, sa stie ca este langa mare, intr-o dimineata de august. zambeste necontenit in timp ce isi asaza cu grija sutienul de la costum (pudica din cale-afara, pe o plaja de nudisti). isi pune mana la ochi sa opreasca lumina si iese de sub panza aia impermeabila. se simte rusinata, departe de orice chip cunoscut, caci pe el l-a lasat dormind si gol. uf, si cate emotii pentru intalnirea cu marea. paseste pe mal, se decide sa intre in apa si..gata! simte fiecare piatra sub talpi, dar apoi se arunca si se lasa atinsa de miile de particule de apa. cat de dor mi-a fost..