"Mergi cu mine?", si il apuca de mana,crezand ca va zice "da". "Nu. Nu mai am cum sa te ajut. A fost alegerea ta,mai stii? De acum m-ai pierdut si pe mine." Si a plecat fara niciun alt cuvant, fara sa se uite inapoi. Ea a stat in loc. Astepta,crezand ca dupa 10 pasi se va razgandi, se va intoarce la ea si o va saruta. Aproape ii venea sa rada, doar asa facea de fiecare data. Si a asteptat, pana cand conturul i s-a pierdut printre masini si oameni cu umbrele. Atunci si-a dat seama ca e singura in ploaie. Intr-adevar singura, fara urma de prieteni si fara el. Dar cam atat cu constiinta de sine, niciodata nu si-a dus ideile pana la capat si nici asta nu avea sa iasa intreaga din capsorul ei frumos. S-a uitat la cer si a inceput sa fredoneze melodia aia ridicola pe care o auzise in taxi, ceva cu primavara. "Dar nimeni nu stie ca a venit toamna? Cum sa difuzeze asa ceva, de parca totul ar fi un zambet si soare?! Sunt atatia nefericiti, ca mine.." Se indreapta spre primul Pub pe care il vede si intra cu nepasare, de parca nu aici si-ar fi petrecut ultimele saptamani, dand peste cap sticle intregi de vodka, plangandu-se de amarul vietii. Era alcoolica si de-asta el o parasise. "Ce tampit, si mai si zicea ca lupta sa ma salveze. Unde e acum? Sta linistit si asteapta masina, fara sa se gandeasca ca m-am udat toata si tremur de frig. Eh, dar cine are nevoie de el?". Primul pahar, al doilea.. "Domnisoara!", o striga barmanul disperat, "veniti acum! Cred ca este sotul dumneavoastra.". Se ridica de pe scaun si se indreapta spre usa localului. Nu intelege ce e cu atata lume pe strada-inghesuiala si o masina de politie. Isi face loc prin multime si ajunge langa trotuar, unde vede un cearceaf alb plin de noroi si sange. Deja stie ce s-a intamplat.
"Domnisoara, il cunoasteti?"
"L-am cunoscut, trebuia sa fie salvarea mea. Si era singurul.."